Ettal

O galerie de imagini de la mănăstirea benedictină Ettal.


Mănăstirea Ettal a devenit cunoscută odată cu înfiinţarea RitterAkademie, şcoala de cavaleri. Aşa a început tradiţia educaţională la Ettal, academia având un succes imediat. Acum funcţionează Gymnasium, în acelaşi spirit al RitterAkademie.


Interiorul acestei mănăstiri e auster şi rece. Nu mi-a plăcut şi nici nu m-am simţit confortabil, însă admit că poate am fost inconştient influenţată de abuzurile ce-au avut loc în sânul colegiului şi care au fost intens mediatizate ca o ruşine ce planează asupra bisericii catolice a ultimilor ani. Aerul în sine e sever. Sentimentul e că orice greşeală e aici taxată. Nu-mi pot imagina cum sună vreo confesiune aici. Ecoul e atât de purtenic de te auzi nu doar o dată şi de câteva ori, până se stinge sunetul. Judecată pare să fie cuvântul de ordine.

Aici, pe-o colină din asta se vinde brânză de Ettal, super super bună, fie că-i cu verdeaţă, fie că-i maturată, fie că-i feuerkase. La polul opus, nu aruncaţi banii pe licoarea de ierburi cu care se laudă ei! E un bitter şi atât, nu cred să aibă vreo proprietate deosebită, la ce gust rău are. Totuşi, dacă vă mănâncă curiozitatea, luaţi o sticluţă mică, de 5ml, eu garantez că nu o beţi :d.

Cum am ieşit afară, s-a schimbat total perspectiva sumbră. Mi-am umplut plămânii de aer proaspăt, am avut bafta unui cer preponderent albastru. Un albastru intens, de noiembrie. Ireal de frumoasă vremea pentru luna asta răpciugoasă. Odată-n plus mi-am amintit că în viaţă n-are rost să formulezi expectanţe. Mi-am imaginat mereu că voi ajunge aici şi va fi totul alb şi nins, vor fi troiene. Aşa credeam eu că va fi şi va fi splendid. N-a fost să fie aşa, însă a fost incredibil de frumos altfel.


Enjoy it! De sunteţi în zonă... Se poate ajunge uşor într-o excursie de-o zi din Munchen.