Secolul doişpe, mănăstire cisterciană. Ştiţi ce e aia? Eu nu ştiam. Un ordin cisternian e un ordin religios pentru mănăstiri închise. Viaţa ecleziastică impusă e cea a auto-suficienţei, a auto-susţinerii. Se bazează pe regulile sfântului Benedict: peace-pray-work şi nu pare să aibă nimic de-a face cu trilogia eat-pray-love. Nu prea merită să vă plimbaţi pe aici fără un tur cu ghid. Nu de alta, dar e posibil să nu înţelegeţi mai nimic dintr-un morman de pietre, căci ele drăguţele nu ştiu să explice câte au văzut şi câte au auzit.
Concurează, după cum spun unii, la titlul de cea mai pitorească ruină a Irlandei. Reuşesc pietrele acelea să transmită încă respectul şi sentimentul că după colţ, undeva ascuns e vreo umbră a unui călugăr alb. Povestea zidurilor e o legendă a viaţii austere şi grele a călugărilor de odinioară ce convieţuiau la mănăstire.
Unicitatea site-ului e dată de sculpturile în piatră. Luaţi timp să studiaţi aceste detalii încrustate în zid. Veţi regăsi viaţa monahală de atunci, un episcop însoţit de cavaleri în armuri sau slujnicele din curte îmbrăcate bine. Mormintele sunt bogat decorate de asemeni. Două fotografii sunt de pe drum, vă rog să priviţi cu atenţie, e un drum de două benzi! Nu ştiam de ce peste tot sunt atenţionări că străzile sunt strâmte ...
Uite-aşa am mai aflat o chestie interesantă. Ce scrie în Lonely Planet, scrie şi pe wikipedia, mai mult sau mai puţin acelaşi lucru. Care şi de unde-a copiat? :)
4 comments:
Interesanta locatie! Cred ca merita vizitata chiar si numai pentru verdele ala al ierbii!
Sincer, mi-e o ciudă de numai că verdele din imagini numai verde nu-i, dar nici chef de post procesare nu mai am :). Aşa că asta e, ce se vede. Verdele Irlandei e splendid, oricine e îndrăgostit de verde trebuie să ajungă în Irlanda!
Imi place sirul acela de arcade.
Si mie imi place verdele, nu stiu de ce in alte tari (ex Angli, Irlanda, Scotia) verde lor nu e ca verdele nostru. Ma rog, in Maramures am vazut ceva verde, dar nu atat de intens si uniform ca a lor
Post a Comment